Când doamna doctor a zis «edentație», Andrei a înțeles imediat despre ce e vorba, deși nu mai auzise acest cuvânt: urma să piardă dinții. Poate că nu era aceasta cea mai mare problemă a lui (divorțul destul de recent, confuzia prin care trecea băiatul cel mare, boala mamei nu erau nici ele de colo), dar a fost cea care a umplut paharul, cum se zice. «Așa nu mai merge», și-a spus. Trebuia să schimbe ceva. Rapid! Și cum o soție nouă nu e chiar așa de ușor de găsit, cum confuzia lui Mihnea cerea răbdare multă și discuții lungi iar în privința bolii mamei nu putea decât să se roage, s-a hotărât să înceapă revoluția personală cu dantura: adică să își pună implanturi, după cum l-a sfătuit doamna doctor. Și, poate, să se lase de fumat.

Hotărârea luată a fost întărită de asigurările date de doamna doctor care i-au spulberat temerile. Dacă operația e complicată și dureroasă? Doamna doctor l-a asigurat că nu e așa, ci dimpotrivă, ușoară și rapidă: practic, într-o singură zi poate avea o dantură nouă, sănătoasă. Dar dacă implanturile nu țin? «Hm, păi depinde ce implanturi alegeți…» Implanturile de calitate, calitate germană precizase doamna doctor, sunt sigure… Va avea nevoie de concediu medical? Nu! Și când va putea să mănânce, după operație? Imediat după ce îi trece anestezia! Cu precizarea, care era de așteptat, că în primele două luni dieta trebuie să fie de consistență moale. După această perioadă – la grătare înainte! Prețul? I-a fost comunicat dinainte, odată cu asigurarea că după ce începe lucrarea nu vor exista costuri neprevăzute. Dar cel mai puternic argument a fost acela că, datorită tehnologiei avansate din ziua de azi, poate să aibă implanturi și dinți ficși în aceeași zi.

Și a venit și ziua operației, Ziua Z, cum îi zicea Andrei. Urmând sfatul specialistului în ciuda emoțiilor inevitabile, a dormit bine cu o zi înainte. A mâncat bine. De dimineață, după o igienizare corespunzătoare a cavității bucale, cu inima bubuind în piept dar nu de teamă, ci de euforia schimbării râvnite, a mers la cabinetul stomatologic.

Operația, în sine, a decurs atât de lin și confortabil încât, după aceea, Andrei a fost uimit de cât de ușor și-a schimbat viața. Asta datorită profesionalismului și grijii echipei medicale: în timpul operației, el a fost tot timpul în centrul atenției echipei, a primit asigurarea că operația poate lua o pauză oricând la cererea sa și confortul a fost asigurat de anestezia locală. Pentru că nu a fost nevoie de anestezie intravenoasă, care nici ea nu ridică dificultăți, fiind făcută dor de către un medic anestezist, operația a durat mai puțin decât se aștepta și nu a avut nevoie de Mihnea ca să îl conducă acasă.

Desigur, doamna doctor i-a vorbit și despre unele aspecte tehnice importante, cum ar fi garanția de osteointegrare, ce privește includerea în organism a unui corp străin până atunci, de asumarea responsabilității de către medicul agreat, de integrarea tisulară… L-a ascultat zâmbind deja unor gânduri noi: «Și nu o să mai simt rușinea asta umilitoare când vorbesc (și trebuia să vorbească, doar era profesor de matematică). Și o să pot merge la grătar cu băieții, sâmbăta (băieții sunt niște domni respectabili, dar între ei, tot băieți au rămas). Și o să pot mânca iar alune când mă uit la meci. Și o să scap de halena care mă face să roșesc mereu când deschid gura. Și nu o să ajung să port proteză, ca un… Am doar 53 de ani, nu sunt încă… Și poate o să o invit pe Ioana la film…»

După sutura de pe lângă cele 6 implanturi, intervenția chirurgicală s-a încheiat. A urmat faza protetică de restaurare imediată a implanturilor puse, cu lucrare prefabricată (opțiune preferată lucrării pe care tehnicianul dentar o efectuează extemporaneu).

Fiind conștient și relaxat pe tot timpul operației, Andrei nu a avut de luptat decât cu nerăbdarea de a se bucura din nou de viață: erau atâtea lucruri pe care le putea face din nou, pe câte angoase și rețineri impuse avea înainte.

După entuziasmul adus de acest eveniment pe care îl vedea ca pe un restart al vieții sale, al doilea sentiment ca putere încercat de către Andrei a fost surpriza datorată diferenței dintre ce se aștepta el de la operație si cum a decurs ea de fapt. Intervenția s-a terminat mai repede decât își imagina si la o oră-două după operație avea senzația ca are fața umflată, dar durerile au fost guvernabile cu ajutorul antiinflamatorului pe care echipa medicală i l-a dat imediat. Pentru siguranță, aceștia i-au prescris un antibiotic și l-au rugat să țină o pungă cu gheață pe locul pe care s-a lucrat. I s-a spus că cel mai umflat va fi după două zile, dar că după aceea lucrurile vor reveni la normal.

Mai era surprins și de faptul că dinții, deși drepți și aliniați, i s-au părut mari în interior, dar cu răbdare, medicul i-a explicat că cel mai sensibil organ tactil – limba – ar percepe orice modificare a dimensiunilor dinților. Mai mult, în următoarea perioadă, e important ca implanturile primite de el azi să lucreze în solidar și ca lucrarea protetică provizorie, deși este posibil să se fractureze, poate fi reparată imediat în clinică și este important să rămână într-o singură bucată. La final, medicul i-a mai spus că este foarte important să rămână în permanentă legătură și să anunțe imediat orice problemă care ar putea să apară în acest timp.

Era limpede: luase o hotărâre bună atunci când a auzit de edentație și când a simțit că paharul se umpluse. E drept că avea mai multă grijă acum de ce dobândise: își curăța și igieniza gura de două ori pe zi, dar ceea ce odată era un chin  – periajul dinților mobili – era doar o reîmprospătare a gurii.

Schimbarea prin care trecea Andrei era atât de evidentă încât un vecin cu care mai juca table seara și-a biruit rușinea (pe care și Andrei o cunoscuse atât de bine) și, cu mâna la gură (oh, știa și acest gest!) l-a întrebat despre operație și cabinetul unde beneficiase de ea.

La două luni și jumătate după intervenție, exact după cum îi spusese doctorul, s-a rupt provizoria. Fiind prevenit, asta nu i-a provocat nici o angoasă. A mers din nou la clinica stomatologică, unde aceiași oameni i-au reparat lucrarea pe loc și l-au invitat să le comunice imediat orice alt event de acest tip. Astfel, Andrei a aflat că există diferențe între rădăcinile dentare și implanturi: implantul este complet rigid în os, în vreme ce dintele are o mobilitate care este normală.

A urmat realizarea lucrării definitive, când a fost din nou plăcut surprins de faptul că nu a stat fără dinți. Materialul pentru lucrarea definitivă a fost ales cu atenție și fiecare pas al realizării ei a fost executat cu o grijă reconfortantă.

Viața cea nouă, îmbunătățirea situației sale s-a produs imediat după operație, când a constatat că binecunoscutele mișcări ale dinților nu mai sunt dureroase fiindcă acum totul este fix iar halena – mirosul acela atât de jenant resimțit până atunci – a dispărut. Deja avea motive serioase să zâmbească.

Iar după două luni, când a putut să crească gradual consistența alimentelor, a regăsit alte motive de bucurie: grătarul de sâmbătă cu băieții, după care tânjea atât de mult, alunele ronțăite în timp ce se uita la meci, șoriciul de Crăciun al cărui gust aproape că îl uitase…

Cu implanturile instalate, Andrei nu mai trebuia decât să facă o vizită anuală la medicul stomatolog, pentru evaluarea calității igienizării și pentru examenul radiologic. Asta în plan medical, desigur. Cât privește viața sa, Andrei avea o mulțime de lucruri de făcut. Vorbea îndelung și cu tact cu Mihnea, care încet-încet a început să depășească acea fază turbulentă a tinereții. A redescoperit plăcerea de a explica elevilor despre teorema lui Fermat. A redescoperit multe bucurii pe care în urmă cu numai câteva luni se temea că le-a pierdut pentru totdeauna… Iar într-o după amiază de duminică a sunat-o pe Ioana.