Desigur, domnul doctor i-a vorbit și despre unele aspecte tehnice importante, cum ar fi garanția de osteointegrare, ce privește includerea în organism a unui corp străin până atunci, de asumarea responsabilității de către medicul agreat, de integrarea tisulară… L-a ascultat zâmbind deja unor gânduri noi: «Și nu o să mai simt rușinea asta umilitoare când vorbesc (și trebuia să vorbească, doar era profesor de matematică). Și o să pot merge la grătar cu băieții, sâmbăta (băieții sunt niște domni respectabili, dar între ei, tot băieți au rămas). Și o să pot mânca iar alune când mă uit la meci. Și o să scap de halena care mă face să roșesc mereu când deschid gura. Și nu o să ajung să port proteză, ca un… Am doar 53 de ani, nu sunt încă… Și poate o să o invit pe Ioana la film…»
Și a venit și ziua operației, Ziua Z, cum îi zicea Andrei. Urmând sfatul specialistului în ciuda emoțiilor inevitabile, a dormit bine cu o zi înainte. A mâncat bine. De dimineață, după o igienizare corespunzătoare a cavității bucale, cu inima bubuind în piept dar nu de teamă, ci de euforia schimbării râvnite, a mers la cabinetul stomatologic.
Operația, în sine, a decurs atât de lin și confortabil încât, după aceea, Andrei a fost uimit de cât de ușor și-a schimbat viața. Asta datorită profesionalismului și grijii echipei medicale: în timpul operației, el a fost tot timpul în centrul atenției echipei, a primit asigurarea că operația poate lua o pauză oricând la cererea sa și confortul a fost asigurat de anestezia locală. Pentru că nu a fost nevoie de anestezie intravenoasă, care nici ea nu ridică dificultăți, fiind făcută dor de către un medic anestezist, operația a durat mai puțin decât se aștepta și nu a avut nevoie de Mihnea ca să îl conducă acasă.